joi, 23 decembrie 2010

Cor & Colinde & Craciun

Ii multumesc foarte mult domnului Nedelcu, fostul profesor de muzica din gimnaziu. Sa-i fie sufletul linistit in lumea de apoi !

Fiind destul de pasionat de cantat prin casa si avand voce destul de buna, domnul Nedelcu m-a remarcat si m-a invitat in corul scolii, cor la care participau elevi din clasele gimnaziale. Eu eram clasa a VII-a, din cate imi amintesc. Eram vocea a doua si eram foarte bucuros de asta. Mi se parea perfect sa fiu vocea a doua. Puteam canta fara probleme si vocea intai, dar nu eram foarte bun. In schimb, la vocea a doua eram foarte bun. Imi placea mult de tot sa ma duc la repetitii si sa lipsesc la alte ore si domnul Nedelcu era multumit de mine.

Punctul culminant al participarii mele la cor a fost cand am cantat in fata profesorilor. Cateva doamne profesoare aveau lacrimi in ochi si toti profesorii pareau emotionati de cat de frumos rasuna corul scolii.

In urmatorul trimestru, in timpul repetitiei la cor, domnul Nedelcu i-a oprit pe toti si m-a pus doar pe mine sa cant. Nu am avut nici o emotie, facand asta si in trecut cand reuseam mereu sa ma ridic la inaltimea asteptarii lui. Dar de data asta dupa ce i-am cantat doar eu, mi-a spus: "Iesi afara ! De azi nu mai faci parte din cor !". Si asta pentru ca in timpul vacantei mi se schimbase vocea si nu numai ca aveam alt timbru vocal, dar nu mai cantam corect, cum cantasem inainte.

Am fost dezamagit si foarte suparat, dar ata ete. Totusi, orele de cor m-au ajutat foarte mult in viitor. Si acum, dupa 12-13 ani, stiu sa cant vocea a doua la anumite melodii.

In clasele a 10-a si a 11-a, parca, am fost cu niste prieteni sa cantam colinde. Eu cantam vocea a doua, dar si vocea intai cateodata si la un colind vocea a treia. Pe langa faptul ca am castigat multi bani pentru noi atunci, am trait momente superbe.
Eram foarte implicat si imi placea mult sa cant colinde. Am incercat mai multe strategii de a convinge oamenii sa ne dea o sansa sa le cantam. Ori sunam la usa si daca raspundea cineva, il intrebam: "Doriti sa va incalzim sufletul cu o colinda ?", ori cantam direct la etajul respectiv si nu sunam, ori cantam dupa ce sunam la fiecare usa de la etaj. Unii raspundeau direct "NU !!!", altii acceptau sictiriti ca iar au venit unii sa cante de forma si sa primeasca bani.

Cea mai mare satisfactie era cand cineva refuza incalzirea sufletului, dar dupa ce le cantam altora in scara de bloc, ne rugau sa le cantam si lor. Cantam chiar bine. Suna frumos. Cred ca putini din Slobozia cantau asa frumos ca noi. Unii cantau si mai frumos, daca erau mai multi, dar noi eram doi/trei care cantam. Imi aduc aminte perfect fetele oamenilor. Erau bucurosi dupa ce le cantam, oricat de sictiriti pareau inainte. Colindul care emotiona cel mai mult este "La Betleem" (... colo-n jos...). Il cantam cu o asa pasiune si implicare ca majoritatea persoanelor aveau lacrimi in ochi. Nici nu-l cantam tuturor. Stiam cateva colinde si le mai schimbam. Nu cantam aceleasi, dar intotdeauna cantam mai multe. Unei persoane ii cantam doua-trei-patru colinde. Imi dorect foarte mult sa mai merg cu colindul.

Craciunul inseamna bucurie de a-ti aminti de persoane dragi, sau de a-i avea alaturi, inseamna zapada, caldura de la o soba cu lemne, ceva fierbinte de baut dupa imbulgareala stand langa soba cu lemne, inseamna sa oferi cadouri din suflet persoanelor carora chiar vrei sa le oferi cadouri si sa fii fericit cand oferi cadourile, inseamna si sa te bucuri copilareste de orice cadou primit indiferent de valoarea lui materiala, inseamna sa nu te mai intereseze deloc problemele de anul care urmeaza sa se inchese si sa te gandesti la faptul ca in anul care va incepe vei fi mai bun, vei avea mai multa putere de munca si vei realiza mai multe, inseamna sa-ti dea lacrimile cand auzi colindatori care canta cu bucurie.

Craciunul nu inseamna post si dupa aia sa faci intoxicatie alimentara, nu inseamna stat la coada in hipermagazine, nu inseamna sute de SMS-uri trimise numerelor din agenda, nu inseamna mesaje pe FaceBook, nu inseamna sa te spovedesti la comanda, pentru ca asa scrie undeva si pentru asta sa trebuie sa indeplinesti anumite reguli, nu inseamna sa deschizi usa colindatorilor si sa le dai bani doar ca sa taca, nu inseamna nimic din ce ai face, doar pentru ca asa ti s-a spus ca trebuie facut.

marți, 21 decembrie 2010

Acoustic sau Unplugged

Nu am reusit inca sa inteleg de ce un concert acustic se mai numeste unplugged.
Poate imi explica si mie cineva... asa for dummies !

Eu ziceam ca nu ar trebui sa se numeasca unplugged din moment ce sunt o gramada de chestiuni plugged. Acum niste ani, cand am intalnit si gandit prima oara notiunea de unplugged am gandit ca e unglugged pentru ca nu se foloseste nici un instrument conectat la priza si e "voie" doar cu microfoane.

vineri, 10 decembrie 2010

Singuratatea

Singuratatea este starea in care te afli atunci cand vrei sa faci ceva ce nu poti face doar cu tine, si nu ai cu cine.

Am dat aceasta definitie, fiind intrebat de un prieten cum as defini singuratatea. Initial credeam ca voi avea nevoie de ceva timp pentru a da o definitie, dar am conceput-o in mai putin de un minut.

Singuratatea definita aici nu este marime fizica sau unitate de masura, ci este o stare psihica a omului.

luni, 6 decembrie 2010

La o tigara

23 Noiembrie 2010, la ora 18:29:12 primesc urmatorul SMS:

"Hello!Ce faci? Esti la serviciu? Ai mult de lucru? Eu ma intorc acum de la serviciu... Ajung in 20min...vrei sa cobori la o tigara? Nu te tin decat la o tigara si atat...".

Am fost foarte surprins sa primesc sms-ul asta pentru ca tocmai conversasem pe messenger. Mi s-a parut ceva dubios si am sunat-o. Afland ca ajunge asa repede, m-am gandit ca decat sa ies afara, sa stam putin si sa ma intorc la munca, mai bine termin treaba si ne vedem mai bine dupa aia. Ma gandeam poate ca termin treaba cand ajunge ea daca face mai mult de 20 de minute, ca de obicei face minim 40. Si i-am spus ca pot cobora, dar ca prefer sa nu cobor si sa ne vedem dupa ce termin. Ca poate chiar trec eu pe la ea s-o iau. A fost dezamagita.

Eu am incercat sa fiu eficient si am stricat frumusetea SMS-ului. In urma cu un an, cand inca nu eram impreuna, dar ne construiam drumul pentru a fi impreuna, ea imi trimisese urmatorul sms:

"Hello!Ce faci? Esti la serviciu? Ai mult de lucru? Eu ma intorc acum de la un interviu... Ajung in 20min...vrei sa cobori la o tigara? Nu te tin decat la o tigara si atat..." -

23 Noiembrie 2009, la ora 18:29:08.

miercuri, 10 noiembrie 2010

A doua oara in viata cand sunt surprins de corectitudinea caracteristicilor mele zodiacale

Leu, Douazeci si sase iulie - Ziua vestitorului simbolic

Nativii zilei de 26 iulie au o personalitate foarte dominanta. In orice caz, autoritatea cu care domina este rareori de natura fizica sau financiara. In cele mai multe dintre cazuri, aceasta autoritate consta in puterea de a intelege marile adevaruri ale vremii lor. In plus, nativii au puterea de a da glas acestor adevaruri prin ceea ce fac. Atunci cand cei nascuti in aceasta zi vorbesc despre un lucru, de cele mai multe ori sunt in cunostinta de cauza. Acest lucru se intampla pentru ca autoritatea de care vorbesc este bazata pe numeroasele experiente anterioare (de cele mai multe ori se bazeaza si pe cunostinte profunde in acel domeniu). Indivizii exceptionali nascuti in aceasta zi pot fi considerati un fel de profeti. Ei isi vor transmite mesajul tuturor celor care vor dori sa le acorde atentie.

Persoanele nascute pe data de 26 iulie pot parea ca sunt directionate intr-un singur sens. Acest lucru se va intampla pentru ca, in loc sa caute forme cat mai variate de experimentare, cei nascuti in aceasta zi se limiteaza, de obicei, la un singur domeniu de activitate. In aria lor de interes, ajung sa foloseasca toate experientele capatate de-a lungul vietii. In timp, cei mai multi dintre nativi vor avea o mare influenta asupra familiei lor, cercului social din care fac parte si in general asupra societatii. Motivul pentru care se intampla astfel il reprezinta faptul ca, nativii acestei zile au capacitatea de a intelege si de a exprima ceea ce persoanele din jurul lor simt si gandesc. Poate ca ei, nativii, vor deveni la un moment dat chiar simboluri vii ale atitudinilor sociale neexprimate. Din aceasta cauza, se poate ajunge si la situatia in care cei nascuti in aceasta zi vor deveni incapabili sa mai comunice cu ei insisi. Nu vor mai putea sa fie atenti la dorintele si sentimentele lor mai profunde, lucru care este foarte necesar pentru a avea o personalitate complexa. La un moment dat in viata, vor fi nevoiti sa ia o decizie ferma si sa renunte la pozitia pe care o au. Din acel moment vor refuza orice incercare a celorlalti de a-i repune in acea pozitie.

Despre cei nascuti in aceasta zi se poate spune orice, dar nu faptul ca sunt conservatori in gandire. Deseori ei expun puncte de vedere revoltatoare. Acestea vor atrage, in mod aproape sigur, opozitia celor care sustin puncte de vedere mai conservatoare. Din fericire, nativii dau dovada de o inceredere in sine care, in ciuda adversarilor, rareori se clatina.
Nativii zilei de 26 iulie sunt jucatori de noroc prin natura lor. Deseori sunt atrasi in mod fatal de situatii dificile si chiar periculoase. Au tendinta de a-si continua drumul chiar si atunci cand acesta devine greu si de a persista pana cand obtin rezultatul sau concluzia care ii va multumi. Atunci cand incep sa faca ceva sunt bine echipati cu multa putere si cu multa energie.

Persoanele nascute pe data de 26 iulie nu fac eforturi pentru a indulci latura dura a adevarului. Il vor prezenta exact asa cum este, in mod direct si necizelat. Uneori sunt mai preocupati de „siguranta” adevarului, decat de sentimentele proprii si cele ale semenilor. In orice caz, nativii care isi vor acorda timpul si vor face eforturile necesare de a se cunoaste pe ei insisi vor capata reale calitati empatice. Tot astfel vor reusi sa isi imblanzeasca latura agresiva. Mai mult decat oricine vor fi capabili sa exprime ceea ce simt.

SFATURI: Odihneste-te din cand in cand si permite-le si celorlalti sa faca la fel. Nu uita ca esti doar o „bucatica” din ceea ce reprezinta „intregul”. Cultiva-ti umanitatea si modestia.
PUNCTE FORTE:
Dinamic
Influent
Atragator
PUNCTE SLABE:
Provocator
Necizelat
Dificil

miercuri, 3 noiembrie 2010

Cu trenul de la Bucuresti la Constanta

Eu sunt pasionat de trenuri in general. Dar cel mai mult sunt pasionat de calea ferata, macazuri, semafoare si tot ce presupune infrastructura. Am avut o colectie de mersuri ale trenurilor din 1997 pana in 2009, colectie pe care nu o mai am din pacate. Mereu studiam mersul trenurilor si mereu prietenii ma sunau sa ma intrebe la ce ora au tren.

In aprilie 2006 au inceput lucrarile de modernizare a caii ferate Bucuresti-Constanta. Atunci s-a spus asa: La sfarsitul modernizarii trenurile vor curcula cu 160 de km/h pe toata magistrala si cu 200 km/h pe anumite portiuni. Si au mai anuntat ca trenurile vor face 1h30min intre aceste doua localitati.

Eu stiam ca magistrala Bucuresti-Constanta era una dintre cele mai bune din tara si ca se circula pe cea mai mare parte din ea cu 140 km/h si ac trenurile faceau: acceleratele intre 2h45min si 3h, rapidele intre 2h30min si 3h si intercity-urile cam 2h30min. Lumea ar spune ca nici nu era nevoie modernizarea, dar eu fiiind pasionat, stiuca era nevoie. Era nevoie ca erau portiuni cu linie proasta, cu limitari de viteza, cu probleme de siguranta etc.

Dupa o vreme am auzit ca la sfarsitul modernizarii treburile vor face doar 2h pana la mare. M-a cam infuriat, stiind ca autoritatile spusesere ca vor face doar 1h30min.

AZI am citit ca autoritatile declara ca lucrarile vor fi finalizate la sfarsitul anului viitor (2011) si ca vor face trenurile numai 2h30min. Adica exact cat faceau inainte de modernizare intercity-urile si unele rapide.

Inainte de modernizarea acestei magistrale, s-a modernizat calea ferata Bucuresti - Campina. Era terminata de cativa ani. Si acolo au facut-o tot de 160 km/h, dar sa nu credeti ca trenurile merg cu aceasta viteza. Dabia daca merg cu 120 km/h. Sunt portiuni pe care probabil merg si cu 140 km/h.

Pana la Ploiesti sunt 60 km si trenurile (nu personalele) fac 35-40-45-50 de minute. Calculati si voi viteza ! Desi ar putea circula cu 160 km/h pentru ca exista si cale ferata potrivita si locomotive potrivite si vagoane potrivite, nu suntem in tara potrivita cel mai probabil.

Si pe perioada lucrarilor la Bucuresti-Constanta cred ca a auzit toata lumea cam cat fac trenurile. Mai ales vara. SI CFR-ul are tupeul sa ceara ditamai tarifele pe rapide. Bine ca au scos intercity-urile pe aceasta ruta, desi la inceput inca existau. Dar ar trebui sa fie numai accelerate, ca sa fie mai ieftine.

Am facut un calcul. Este mai ieftin sa merg pana la mare si inapoi cu masina personala daca mai iau o persoana cu mine, decat sa mergem amandoi cu acceleratul. Cu diferenta de bani putem lua pranzul amandoi. Si din casa in Bucuresti pana pe plaja la Constanta fac trei ore mergand regulamentar.

vineri, 29 octombrie 2010

O musca enervanta

In ultima saptamana m-a deranjat rau de tot o musca la serviciu. Bine, poate au fost multe muste, dar eu vedeam mereu una singura. Zici ca se juca cu mine. Cand eram si eu mai concentrat la treaba mea, baz baz pe langa mine. Si eu URASC mustele. Mereu am urat mustele. Tantarii nu ma deranjeaza daca nu sunt in numar mare, dar pe muste le-as elimina de pe planeta.

Si am tot incercat s-o prind, s-o omor. Am crezut de cateva ori ca am atins-o si ca am scapat de ea, dar nu domn'le, m-a bazait in continuare.

Fumam eu linistit mai devreme in bucatarie si iar a aparut musca. Am pus tigareta sub ea si a ametit de fum. Mi-a fost usor dupa aia s-o urmaresc si sa o ametesc si mai rau pana am atins-o si a picat.

Nu-mi vine sa cred ! Imi pare atat de rau pentru ce am facut. Aproape mi-au dat lacrimile ca am omorat o vietate. Nu ma gandeam la asta. M-am simtit un mic crimial si nu mi-a placut deloc.

Promit ca datile viitoare voi incerca sa scot mustele pe fereastra si nu sa le omor.

miercuri, 20 octombrie 2010

Bis

Nu-mi place cum a ajuns sa fie bis-ul la concerte si aplauzele exagerate la sfarsitul pieselor de teatru. Mi se pare o ipocrizie.

Daca ma duc la un concert al unui artist, cel mai probabil nu voi vrea sa se termine concertul si voi striga si eu sa mai cante o piesa. Este normal. Dar de ce trebuie sa fie o regula si ceva atat de formal ? S-a transformat in ceva prea banal ca unui artist sa i se cearca un bis si artistul pregateste din start ce piesa sau ce piese sa cante la acet bis. Doar joaca teatru cand pleaca de pe scena. Stie clar ca va fi chemat inapoi de public. Daca totusi analizez din punct de vedere psihologic, inteleg perfect de ce stau lucrurile asa. Dar eu ma consider o persoana cu inteligenta peste medie si nu ma multumesc sa fiu inclus in aceste analize.

Iar la teatru... ce sa mai vorbesc ! La teatru este maximul acestei ipocrizii. Eu sincer am aplaudat la sfarsitul unor piese de teatru pentru ca eram foarte bucuros ca s-au terminat. Si mie chiar imi place teatrul foarte mult. Dar cateodata teatrul are si elemente de comedii proaste si comerciale mult prea usor de digerat, de snobism sau de geniu neinteles inexistent defapt.

Despre teatru trebuie sa mai scriu neaparat. Imi place subiectul.

luni, 4 octombrie 2010

Serendipitate

Sambata dimineata m-am trezit satisfacut de un somn excelent. Vremea afara era superba pentru un inceput de octombrie. Pe birou am vazut o foiae A4 cu un mesaj de la iubita.

"2 octombrie 2010

Pentru ca e toamna si frunzele cad frumos, pentru ca vremea o sa se raceasca, pentru ca anul trecut la inceputul lunii octombrie am iesit prima data impreuna, m-am gandit sa profitam de o dupa-amiaza libera de toamna si sa iesim undeva.

M-am gandit sa mergem la ceainaria Serendipity. Adresa: Str. Dumbrava Rosie, nr. 12, Bucuresti (pe langa Parcul Icoanei).
Ora: 17:00.

P.S. Daca nu poti sa iesi, da-mi un sms
Daca poti, ne vedem direct acolo.

Creata,".

Am cautat pe internet ceainaria. Am gasit serendipity-tea.ro.

Pe site, la pagina serendipity-tea.ro/serendipity-tea scrie asa:
"Serendipitatea reprezinta fenomenul prin care cineva face o descoperire norocoasa accidental, mai ales fiind antrenat intr-o cautare total diferita."

Avand o poveste draguta, dabia asteptam sa ajung la ceainarie. Am ajuns pe la 17:07 si iubita statea frumos la o masa. Comandase un ceai turcesc de mere. Meniul lor este destul de bogat si preturile sunt foarte bune. Era asa frumoasa ! Cateodata ii spun: "Ce draguta esti acum !" si ea imi raspunde: "Dar nu sunt draguta mereu ?". Daca o persoana este draguta mereu, nu mai este ceva maret. Oamenii se plictisesc de orice, inclusiv de frumosul cel mai frumos si de aceea imi place sa descopar in fiecare zi un alt frumos, sa uit de frumosul de ieri ca sa-l descopar altfel maine.

Ceaiul a fost excelent, si desi pe site scrie ca sunt aproximativ patru cesti intr-un ceainic, au fost chiar cinci. Am avut drept priveliste, o cladire imbracata complet in plante pe partea pe care o vedeam noi. Langa noi cineva picta o cana. La ceainarie poti cumpara o cana si ti se dau ustensilele pentru a o picta.

Cand au aparut picaturi de ploaie ne-am mutat de la masa noastra descoperita la una acoperita de o umbrela si care avea si un balansoar. Nu a inceput ploaia. Iubitei i-a cazut bluza de pe umar si eu i-am admirat ca un adolescent umarul gol senzual.
Domnisoara care pictase cana, ne-a intrebat daca poate sa ne faca poze si noi am acceptat bucurosi. Aici este rezultatul irinadstanciu.wordpress.com/2010/10/02/dragoste-si-ceai.

A fost asa frumos !

A doua zi ne-am uitat la filmul Serendipity. Este un film simplu, previzibil, cum sunt multe altele, dar la care mi-au curs cateva lacrimi. Bine, asa sunt eu... mai plangacios si la frumos si la urat si la bine si la rau.

miercuri, 29 septembrie 2010

Artan




Domnului Adrian Plesca, fost vocalist Timpuri Noi, actual vocalist Partizan, nu ii place sa i se spuna Artanu, ci Artan !

miercuri, 15 septembrie 2010

Conversatie la telefon

Conversatie (adaptata) pe care am avut-o la telefon acum 30 de minute:
(Eu incep dialogul)

- Alo !
- Salut, ce faci ma, unde esti ?
- Salut ! Sint acasa. Asta e alt numar ?
- Da.
- Dar cate numere ai tu ma ?
- Multe. Iesi in oras ?
- Unde ?
- In centrul vechi. La o bere.
- Mmmmmmmm, nu cred ca vin.
- Hai ma ca daca nu ne vedem azi, ne mai putem vedea peste o luna, ca plec din Bucuresti iar.
- Ma... sint putin racit si parca n-as veni. Dar vino tu la mine !
- A, nu ca eu ies in centrul vechi. Hai ma sa bem o bere !
- Auzi !?! Am o intrebare ciudata pentru tine: Cine esti ?
- Da, intr-adevar e ciudata. Sunt Daniel.
- Mda. Ideea e ca la inceput nu te-am intrebat cine esti pentru ca ai vocea asemanatoare cu a unui prieten si chiar ma asteptam sa ma sune el. Dar nu esti tu acel prieten. Tu stii cu cine vorbesti ?
- Da, stiu.
- Cu cine ?
- Cu Liviu. Defapt am numarul tau de la frate-miu din telefon, ca eu mi-am pierdut numerele. Si nu cunosc decat trei Liviu, unul de la facultate si ...
- Liviu si mai cum ?
- Nu stiu.
- Si eu cunosc doar un Daniel si sigur nu esti tu ala.
- Ma e posibil sa fi incurcat eu numele, dar nu, sigur nu. Tu esti sigur Liviu-ul pe care voiam eu sa-l sun.
- Daniel si mai cum ?
- C...lrlr...i....se...####
- Cum ?
- IDEM
- In fine. Nu cunosc pe nimeni cu numele asta. Dar sa stii ca nu ma deranjeaza ca m-ai sunat. Avem o discutie interesanta. Sigur ai gresit numarul oricum.
- Ciudat. Eram sigur ca tu esti Liviu.
- Pai sunt Liviu.
- A, da.
- Liviu Sandulache.
- Cum ?
- San-du-la-che.
- OK.
- Bine domnule ...
- Distractie placuta !
- Bauta placuta !

marți, 7 septembrie 2010

Orgasm muzical

No comment.



Orgasm muzical.

luni, 6 septembrie 2010

112

Eram in tramvai. Stateam in picioare. Domnul care statea pe scaun langa mine a aratat cu mana spre cineva aflat la cativa metri mai departe. Cand m-am uitat, acel cineva era in cadere libera spre spate cu spume la gura. Parcat jos, cinevaul avea spasme. Instantaneu am format 112, avand experienta in domeniu, si m-am dus spre el. Lumea doar se uita in timpul asta. Nici nu am ajuns la el ca si-a recapatat constienta si a intins mana. L-am ajutat sa se ridice. In timpul asta eram cu telefonul la ureche si cand l-am ridicat, i-am spus doamnei de la telefon sa astepte putin, l-am intrebat daca e nevoie de ambulanta, a spus ca nu e nevoie ca are epilepsie si acum e OK, i-am spus doamnei de la telefon ca nu mai e nevoie, am inchis telefonul si m-am dus inapoi unde stateam inainte.

Dupa care acel cineva a spus ca la spital nu ii mai dau medicamente si a inceput sa cerseasca. Si a avut un foarte mare succes.

miercuri, 1 septembrie 2010

BBC Radio

Acum mai multa vreme am observat ca un coleg de serviciu de-ai mei asculta in masina BBC Radio. Mi s-a parut ciudat, dar era placut sa ascult in masina accentul britanic.

De curand am observat ca o prietena asculta BBC Radio acasa. Am fost curios si am ascultat si eu. De atunci nu am mai putut asculta alt radio. Nici macar Radio Guerrilla. Mi-am schimbat ideea de radio. Si asta ascultand doar BBC Radio 1. Sunt mai multe posturi radio BBC.

Imi place la nebunie. Aflu o gramada de informatii in timp ce lucrez la serviciu. Este foarte placut accentul britanic pentru urechea mea. Mai demult nu-mi placea engleza britanica si preferam engleza americana. Dar de putini ani imi place mult cea britanica. Este o ocazie buna de a-mi imbunatati cunostintele de limba engleza, este relaxant, mi se pare ca nivelul meu de cultura generala creste si sunt informat intr-un mod profesionist de ce se mai intampla prin lume.

luni, 23 august 2010

You've got 0 Friends

Pe FaceBook am 100 de prieteni. Unii au mai multi, putini au mai putini. Mie mi se par foarte multi !

Ma gandeam zilele astea sa-mi sterg contul. Ar fi o nebunie, ce-i drept. Si asta pentru ca mi-a placut mereu sa vad poze ale altora, sau sa mai aflu diverse lucruri despre oameni cu care nu interactionez in mod normal. Dap, sunt pasionat de vizionat poze.

Nu am 100 de prieteni. Cunosc mai mult de o suta de oameni cu care m-as intelege bine la o intalnire, dar nu am 100 de prieteni. Contul de Hi5 l-am sters pentru ca nu mai aveam nevoie de el, fiind un bun utilizator de FaceBook, clar superior Hi5-ului. Imi place FaceBook-ul, chiar imi place. Dar mi se pare un organism viu care creste continuu si care la un moment dat ne va rani. Asa presimt eu.

joi, 5 august 2010

Legaturi primejdioase

Pentru mine nu exista cea mai buna melodie, cea mai buna trupa, cel mai bun actor, cel mai bun film sau cea mai buna carte, dar e frumos sa am sentimentul dupa ce am citit o anumita carte ca tocmai am citit cea mai buna carte dintre cele pe care le citisem.

Tocmai am terminat de citit "Legaturi primejdioase" ("Les liaisons dangereuses", Choderlos de Laclos, 1782) si mi se pare ca este cea mai buna carte pe care am citit-o eu vreodata. Nici nu ma straduiesc sa-mi amintesc daca totusi am citit una mai buna, pentru ca astfel savurez mai bine momentul.

Cand am vazut "Cruel Intentions" (1999), mi-a placut enorm filmul. Si pentru ca mi-a placut foarte mult, l-am si vazut de foarte multe ori. Ma leaga cateva chestiuni foarte intense de acest film si de coloana lui sonora. Chiar foarte mult ma leaga.

Dupa aceea am aflat ca filmul este facut dupa alt film. Si am cautat acel film. Se numeste "Dangerous Liaisons" (1988). Foarte frumos este si acest film, despre care am aflat ca e facut dupa o carte. Se pare ca acest film respecta evenimentele din carte si "Cruel Intentions" este o adaptare moderna.

De curand le-am vizionat pe amandoua in aceeasi seara. Am avut norocul sa primesc cadou si cartea si m-am apucat de citit. Am savurat absolut fiecare pagina fara sa exagerez.

Pentru cei care nu au citit cartea sau nu au vazut filmele, va ROG, dar va ROG MULT s-o faceti ! In cazul in care nu va vor face placere lectura sau vizionarea, nu veti pierde decat un timp pe care oricum il pierdeti cu alte prostii de filme :P !

Si ca sa-mi expim si alta idee/concluzie la care am ajuns in viata mea, inchei prin a spune ca mi se pare cel mai bine sa te uiti intai la film si dupa aia sa citesti cartea. Asta pentru ca mereu cartea contine mai multe informatii si intamplari si daca intai citesti cartea, nu vei putea aprecia filmul la fel de bine, film care poate este o capodopera. Deci pentru a aprecia obiectiv un film, cel mai bine este sa-l vedeti intai pe acesta si dupa aceea sa cititi cartea dupa care a fost facut.
Citind cartea, sigur vei descoperi noutati si nu are cum sa se fi stricat vreo placere vizionand intai filmul. Am cateva exemple de filme bune care mi s-au parut proaste pentur ca nu respectau ce se intampla in carte sau ca nu au prezentat si lucruri care mie mi se pareau foarte importante. Analizand filmele in afara cartilor, intradevar am realizat ca sunt foarte bune. Dar pe moment au fost o dezamagire.

Asa ca uitati-va la "Cruel Intentions", dupa aia la "Dangerous Liaisons" si dupa aia cititi "Legaturi primejdioase" ("Les liaisons dangereuses") !

luni, 2 august 2010

27

Au trecut 27 de ani de cand m-am nascut. Acum cativa ani spuneam ca la 27 de ani ma voi casatori, ca pana la 30 sa am un copil. Acum si mai multi ani credeam ca la 27 de ani voi fi barbat serios cu casa, nevasta, masina si serviciu care imi ocupa tot timpul si ca tot ce are legatura cu copilaria va fi trecut de mult timp.

Acum, la 27 de ani, sunt inca un copil care se joaca, viseaza, se distreaza, greseste, dar care mai si munceste. Sper sa imi pastrez cat mai mult timp partea copilareasca deoarece ma simt foarte bine asa.

De ziua mea, anul acesta m-am simtit superb. Cu o zi inainte a fost o mica petrecere cu oameni dragi si am facut ce-mi place mie foarte mult: am cantat si i-am ascultat pe altii cantand. Si de ziua mea am fost la Brasov in Parc Aventura unde am trait cea mai tare senzatie din viata mea.

Am mai putine lucruri decat credeam ca voi avea, am facut mai multe greseli decat credeam ca voi face, dar simt fericit cu ceea ce am in prezent. (exceptand datoriile)

La 25 de ani m-am simtit prima oara batran. Acum ma simt mai tanar ca la 25. Si ca sa pacalesc putin "batranetea" anul trecut mi-am lasat parul mare. Inca este mare. Am spus ca daca tot chelesc, sa profit acum de parul pe care inca il mai am. Primul semn de batranete a fost ca am inceput sa tot spun ca acum 10 ani faceam nu stiu ce, Ca au trecut mai mult de 10 ani de cand nu stiu ce, ca sunt cu 10 ani mai mare decat o fata la care ma uit cu "admiratie" si mi se tot intampla in ultima vreme sa spun de mai multe ori acelasi lucru anumitor persoane.

Damn ... am i old ? Nope, sunt tanar, Doamna !

joi, 15 iulie 2010

Pofta buna !

In cazul in care o faceti, sa nu mai urati cuiva in timp ce mananca: "Pofta buna" !
Este foarte incomod pentru cineva care chiar are o pofta foarte buna, sa se opreasca din mancat si sa raspunda: "Multumesc". Ori trebuie sa mestece repede si sa raspunda, ori sa raspunda cu mancarea in gura ori sa nu raspunda si atunci este calalogat drept nepoliticos.

Dar nepoliticos este sa urezi pofta buna cuiva care mananca.

Chestia asta ma streseaza de multi ani si uite ca acum o transmit mai departe.

marți, 6 iulie 2010

Subcarpati - Cand a fost la `89

Asta este o piesa care imi da sperante in muzica romaneasca.



Subcarpati.Com

Mima

Imi place foarte mult sa joc jocul care se numeste "Mima" sau "Mim" !

Sa va spun cum am mimat odata cuvantul "hangita":

Am mimat un televizor, ca lumea se uita la televizor, ca la televizor este un film, un serial, ca in serial este o femeie, care are o fata si ca serialul este despre ele doua, ca ele doua beau multa cafea, s-a ghicit ca este vorba despre "Gilmore Girls", am mimat ca Lorelai se duce la serviciu si ca serviciul ei este la un han si apoi am mimat o domnisoara cu sanii mari si evidentiati care serveste la o masa si GATA !

Un prieten a avut de mimat stoicism:
A mimat un stadion , fotbal, Becali, Meme Stoica => stoicism :)
Acum sunt foarte curios Meme Stoica la care stoicism se incadreaza !

marți, 29 iunie 2010

Trecut, prezent si viitor

Sunt fericit acum, ca ma hranesc cu vise si ma relaxez cu amintiri !

luni, 7 iunie 2010

Trei dorinte

In bancuri, in filme, in carti se intampla sa-ti iasa in cale pestisorul de aur sau un spirit care iti poate indeplini trei dorinte. Atunci trebuie sa te gandesti la ele si sa le comunici. Haideti sa facem un exercitiu al mintii si sa spunem acele trei dorinte.

Incep eu prin a spune una dintre ele:

1. Vreau ca toata mancarea sa fie perfect sanatoasa.

De ce ? Pentru ca mancarea este o sursa foarte importanta pentru bolile oamenilor. Fiind sanatoasa, nimeni nu s-ar mai ingrasa mancand, deoarece ingrasatul este nesanatos.

Mai dau un exemplu de dorinta a cuiva:

"Vreau ca toti oamenii sa fie sanatosi."

Cred ca dorinta asta nu este buna, deoarece toti oamenii fiind sanatosi, vei trai vazandu-i pe toti din jurul tau murind in accidente pana cand vei muri si tu la fel.

In "X Files" intr-un episod este o tipa nemuritoare care poate indeplini trei dorinte celui care o gaseste. Ea tot spunea ca oamenii sunt idioti si isi pun numai dorinte stupide. Agentul Mulder, crezandu-se mai destept isi doreste ceva de genul: "Sa fie pace pe Pamant." Si atunci i s-a indeplinit dorinta el ramanand singurul om de pe planeta. A doua lui dorinta a fost sa fie la fel ca inainte. Si a treia... va las pe voi sa vedeti episodul.

Deci, spuneti dorintele voastre !

luni, 31 mai 2010

Tot despre cersetorie

Incep prin copierea celor doua actuale comentarii la postarea precedenta:

Daniel Carlan spunea...

Eu unul sunt total impotriva cersetoriei, sub orice forma. Statul le ofera ajutor si ei il refuza. Daca nu le-ar mai da nimeni nici un ban, n-ar avea de ales decat sa se duca la institutiile capabile sa ii ajute. Data viitoare cand imi cere vreunul bani de mancare, il intreb daca vrea sa urce in masina sa-l duc la Cantina Centrala de Ajutor Social Sector 1 de pe str. Sfantul Constantin nr. 8. Pun pariu ca stramba din nas si pleaca. Si asta pentru ca s-a invatat sa cumpere shaorma de banii cersiti in juma de ora. Iar asta e doar vina celor care dau bani la cersetori.

Liviu spunea...

Ai dreptate. Asa gandesc si eu, dar "Daca nu le-ar mai da nimeni nici un ban..." nu se va intampla curand. Doar sa le dea din ce in ce mai putina lume si din ce in ce mai multa lume sa le ofere o alternativa de genul celei la care te gandesti tu.

Acum cativa ani am vazut un cersetor celebru din troleul 69 primind cam 10 lei la o tura si am coborat amandoi la Orizont. Mie imi era rau de foame si nu aveam bani sa-mi iau, d-abia asteptam sa ajung acasa sa mananc si el fuma si isi cumpara shaorma. Am mai vazut si unul care spala parbrize scotindu-si teancul foarte gros de bani din buzunar. Am mai vazut si o fata cu un copil in brate care plangea ca nu are bani de mancare pentru copilul ei si dupa ce a coborat din metrou a inceput sa-i dea palme.

Ce am scris in postare nu are menirea de a incuraja cersetoria. O descurajez total. Eu nu ofer bani cersetorilor.

Dar am fost ironic cum sunt eu de obicei spunandu-i ca am, dar nu-i dau si mi-a parut foarte rau ca i-am spus asta unui om cu probleme mintale.

ACUM spun urmatoarele:

Postarea predecenta se referea la mine fiind rau prin ironie cand nu este cazul si la sensibilizarea mea de catre acel domn. Deloc la cersetorie defapt. Acum ma voi referi putin la cersetorie.

NU dati bani la cersetori !!!
NU dati bani la cersetori !!!
NU dati bani la cersetori !!!

Daca nu ati vazut pana acum "Filantropica", trebuie neaparat sa-l vedeti ca este un film extraordinar de bun (MUUUUUUUUUUUUUUUUUULT mai bun decat "Eu cand vreau sa fluier, fluier") si un film foarte educativ.

In spiritul acestui film va atrag atentia ca acel domn care m-a sensibilizat ieri, putea sa fie un bun actor cu un bun regizor in spate si cu un bun interlop la care sa se duce banii. Indiferent care este adevarul, m-a sensibilizat cum ma sensibilizase odata un trubadur din statia de metrou "Muncii" caruia i-am dat 10 lei.

Daca dati bani copiilor cersetori, le furati copilaria. Este ca si cum i-ati pune la munca voi. Tot ieri mi-a cerut un copil bani insistent si i-am spus sa se duca sa se joace ca este copil si asta trebuie sa faca un copil.

Daca dati bani unui adult in putere, luati bani din buzunarul vostru nu numai o data, ci de mai multe ori si nu numai din al vostru, ci si din al altora

Unul dintre proverbele mele preferate este aproximativ asa: Daca ii dai cuiva sa manance peste ii potoloesti foamea o data. Daca il inveti sa pescuiasca ii potoleste foamea toata viata lui.

Daca dati bani unui cersetor cu un handicap fizic sunt sanse mari sa incurajati violentele brutale prin care cineva produce intentionat acel handicat cu scopul de a face bani de pe urma sa.

Daca dati bani la cersetori, sa nu cumva sa aveti vreodata tupeul sa fiti indignati ca strainii ne considera inapoiati, hoti si o mare amenintare. Cersetorii pe care ii ajutati voi sa isi ia diploma de "liceu" in Romania se duc sa faca "facultatea" in afara.

Am vazut un cersetor care voia un BAN sa-si ia PAINE si cineva i-a dat O PAINE si a fost injurat foarte urat de cersetor pentru asta.

As mai spune, dar cred ca ati prins ideea.

Uitati-va la "Filantropica", de Nae Caranfil, cu Mircea Diaconu si Gheorghe Dinica.

Replica celebra din acest film este: "Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana".

Imi dai un leu sa-mi iau mancare ?

Ieri am parcat masina. Inainte sa ies din masina un domn din afara m-a intrebat daca ii dau 50 de bani sa-si cumpere tigari. Nu i-am spus nimic si nu i-am dat.

La scurt timp dupa ce am iesit din masina, un alt domn s-a apropiat de mine si m-a intrebat daca am sa-i dau un leu. I-am spus ca nu. Si parca m-a mai intrebat o data daca ii dau un leu sa-si ia mancare. I-am spus ca am, dar ca nu vreau sa-i dau.

Cum mergeam in continuare, m-am mai uitat la el in spate. Dupa cum mergea si vorbea era clar ca are probleme mintale. Am vazut ca in mana are o pungulita transparenta cu ceva ce parea paine/cozonac, rosii/oua etc. Si mi-au dat lacrimile. Mi-a parut rau. M-am simtit prost si i-am dat doi lei.

I-am dat doi lei sa-si cumpere mancare, dar fusesem rau cu el si asta nu o pot repara decat daca nu voi mai fii cu altii.

joi, 13 mai 2010

Orase romanesti traduse in engleza

Adunatii Copaceni - Gathered Tree People
Afumati - Neversober
Baicoi - Youball
Buhusi - Boo
Buzau -Really Fat Lip
Calarasi - Silly-dressed Folks on Horses
Ciorogarla -Nigger-River
Dor Marunt - Miniature Melancholy
Husi - Shoo
Navodari - Networkers
Onesti - The Sincere
Pitesti - Youdohide
Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community
Slatina - Slut Tina
Slobozia - A Very Wrong Local Tradition
Targu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar
Urlati - Gimme Some Noise
Voluntari - Town of Unpaid Assistants

vineri, 7 mai 2010

Ce am facut de 1 Mai 2010

(Povestire ca a unui elev de clasa I)

Vineri dimineata, 30 Aprilie 2010, m-am trezit la 8:00. M-am dus la serviciu. La serviciu am vazut cum seful meu a plecat in Bulgaria, am discutat cu un prieten care a plecat la Corbu, am aflat de oameni care se mobilizeze sa faca ceva de 1 Mai si a inceput sa actioneze in mine febra plecarii.

Mereu mi-a placut sa calatoresc, sa fac ceva si, cum am spus, anul acesta ma hotarasem sa stau linistit in Bucuresti. Se pare ca nu m-am tinut de plan.

Deci, vineri seara am plecat la cateva minute dupa ce am postat pe blog ca plec. Eu, prietena mea, un prieten si prietena lui. Hotararea a fost ceva de genul:
"-Hai sa plecam undeva in tara !
-Hai !"
Ne-am sunat prietenele si le-am spus sa-si faca bagajele ca plecam. Probabil a fost mai putin brutal decat suna acum.

Ne-am intalnit la Rosetti. Am spus sa plecam la Deva pe Transfagarasan. Ne-am dus in Carrefour Orhideea sa cumparam chestii. Ne-am luat o harta rutiera. Am facut plinul de benzina prima oara de cand am masina. Si am plecat pe autostrada cu 110 Km/h. Da, doar cu 110 Km/h deoarece nu stam bine cu banii si la viteza asta consumul este foarte bun spre deosebire de 160 Km/h cu cat mergeam pe autostrada A2 de obicei cand nu ma gandeam la cat de multi bani cheltuiesc pe un drum pana la Slobozia.

Pe la 23 parca ieseam din Bucuresti. Am ajuns la o benzinarie langa Pitesti si ne-am luat cafea si cola. Am plecat spre Ramnicu Valcea. Acolo ne-am plimbat pe la 2-3 noaptea prin oras, ca eu nu-l mai vazusem si prietenul nostru s-a dat cu longboard-ul pe strada. Dupa aia am plecat pe Valea Oltului spre Sibiu.
Am facut vreo doua popasuri pe drum. Drumul a fost destul de aglomerat de o gramada de camioane din ambele sensuri.

In Sibiu am dormit in masina de la 5:00 la 6:10. Dupa aia ne-am plimbat putin prin oras, am intrat intr-o catedrala si am plecat spre Deva.

Drumul a devenit foarte bun si liber. La un moment dat a traversat strada un iepure si am franat, dar a fost foarte rapid si nu l-am lovit. Am oprit in Sebes. Am cumparat de la piata un radio portabil foarte ieftin, ca eu nu am CD Player in masina, fiind la reparat. Am avut noi un laptop si un iPod, dar s-ar fi consumat acumulatorii lor oricum. Si am continuat drumul cu radio-ul acela care si-a facut treaba foarte bine.

Am plecat spre Deva. Deva este un oras dragut. Am vazut cetatea Devei. Defapt era inchisa si i-am vazut zidurile, dar a fost frumos.
Am pornit spre Hunedoara. Am gresit drumul si am ajuns pe un camp :D, dar ne abatusem doar acteva minute. Am ajuns in Hunedoara ... urat oras, dar Castelul Corvinistilor este superb si privelistea din jurul lui este de vis. Merita sa ma mai duc acolo. Inainte de castel am fost la piata sa cumparam mancare si desi am spus ca mai bine nu luam rosii ca sunt mai incomod de mancat, s-a dovedit mai tarzior ca rosiile sunt perfecte.

Am plecat spre Petrosani prin drumul care merge direct la Hateg. Frumos drum. In Hateg am gresit drumul si am luat-o spre nord. Dupa vreo 15 minute fetele si-au dat seama ca mergeam gresit uitandu-se pe harta. M-am intors nervos la 180 de grade in Hateg si am luat-o pe drumul corect spre Petrosani. Acest drum a fost superb. A fost o adevarata placere sa condus pe el. In Petrosani am sunat un unchi caruia eu mereu i-am spus var. El este din Targoviste, dar s-a mutat in Vulcan, langa Petrosani cand s-a insurat. Ne-am intalnit cu Ionel, Ramona si frumoasa lor fata Georgiana si am plecat impreuna in padure.

Zona aceea m-a facut sa nu mai vreau vreodata sa ma duc pe Valea Prahovei. De acolo se vedea statiunea Straja, care este la doar cativa km distanta. Ne-am relaxat pe iarba de la 16:00 la 18:00. Ma bucur ca mi-am vazut neamurile pe care nu le mai vazusem din 2003 de la o nunta in Targoviste. Sunt foarte de treaba.

Cu bateriile incarcate de la iarba verde, am plecat prin defileul Jiului spre Targu Jiu. Drumul de langa Targu Jiu arata de parca ar fi fost bombardat. Acolo ne-am plimbat prin parc. Am vazut Masa Tacerii si Poarta Sarutului. Parcul este foarte foarte frumos. Am stat la o terasa sa-mi umplu rezervorul cu COLA.
Am plecat spre Ramnicu Valcea.

La Horezu ne-am oprit sa mancam cate o ciorba si mici. Aveam pofta de mici in Targu Jiu , dar nu gasisem nici-o terasa la care sa putem sa-i mancam. Am trecut prin Ramnicu Valcea fara oprire, pe langa Pitesti fara oprire iar si am oprit doar la vre-o 50 de km de Bucuresti ca nu mai vedeam bine drumul de oboseala. La 2:20 am ajuns in Bucuresti si pana la Rossetti inapoi am facut 917 km si am consumat benzina de 260 de lei.

Decat sa fi mers iar in Vama de 1 Mai, am facut un lucru mult mai frumos. Si nu am facut poze, pentru ca ne simteam prea bine sa pierdem timpul cu asta.



Harta 1 Mai

vineri, 30 aprilie 2010

1 Mai

Am tot spus ca de 1 Mai anul acesta nu plec nicaieri si ca vreau sa stau pe iarba sa citesc, sa dorm si sa joc badminton. Ei bine, acum vineri 30 aprilie 2010 ora 20:30 am decis sa plecam undeva in tara. Suntem doua cupluri si vom decide unde dupa ce plecam, sau cand ne vom plictisi de mers. Sa avem drum sigur si sa facem poze frumoase.

Va pup !

marți, 20 aprilie 2010

Ce inseamna a insela ?

A-ti insela partenerul inseamna a ascunde o relatie cu altcineva decat partenerul, care presupune anumite intimitati cu care partenerul nu ar fi de acord.

joi, 15 aprilie 2010

Eu cand vreau sa critic, critic

Urasc sa merg la cinematograf ! Este o mica exagerare, bineinteles, dar de cele mai multe ori dupa ce merg la cinematograf ma oftic de faptul ca am dat bani sa stau incomod pe un scaun, sa aud lumea mancand floricele, band suc, comentand aiurea, vorbind la telefon si razand des la faze de 2 lei, de 2 lei vechi. DAR si mai mult de atat urasc sa dau banii sa vad inca un film PROST, mult prea comercial, facut pentru cei care nu vor sa gandeasca deloc cand se uita la un film, ci vor doar sa-si relaxeze mintea si sa rada la orice faza puerila.

Dar asta nu inseamna ca e ceva in neregula cu mersul la cinematograf. Nu, nu, nu, nu este ! Decat sa stai acasa si sa te uiti la televizor, la emisiunile alea de 2 bani vechi, mai bine faci putina miscare, chiar si daca numai din casa la masina si din masina pe scaunul de la cinematograf. Doar ca nu-mi place mie sa merg. Asta e problema mea.

In schimb, imi place mult teatrul. Dar si acolo de cele mai multe ori am gasit cate un specimen d'asta care rade la orice. Vorba profului meu de romana din gimnaziu si din liceu, Ion Voicu: "Ridic un deget si voi incepeti sa radeti, atat de fraieri sunteti !". Am ramas dezamagit cand am fost de trei ori consecutiv la Teatrul de Comedie. Pana atunci imi placusera abolut toate piesele de teatru la care fusesem, chiar daca erau piese necunoscute. Atunci, in schimb, am gasit in acele piese exact umorul ieftin de la televizor, umor ieftin, usor, penibil, naiv, pueril etc.

Frate !!! Sunt putine comedii bune. Putine, frate... Asta e concluzia mea.
Pai pune pana si te uita la Amza Pellea, la Toma Caragiu, la Take, Ianke si Cadar etc si acolo vei rade si intr-un mod inteligent.

Si ca sa revin la titlul articolului, am fost aseara la "Eu cand vreau sa fluier, fluier". Prieteni de-ai mei au fost la 20:00 iar eu m-am dus la 22:00, nemaigasind bilete la 20:00. Prima impresia mi-a fost impartasita de ei, cu care m-am intalnit dupa ce au iesit de la film. Pareau dezamagiti.

Eu, cum tot spun, sunt obiectiv. Si vreau sa fiu obiectiv. De aceea nu ma iau dupa absolut nimeni si nimic cand ma uit la un film, sau cand citesc o carte etc. Imi fac propriile mele pareri din mai multe puncte de vedere si nu le amestec. Analizez ceva din mai multe unghiuri si imi exprim astfel parerile.

Dar sa nu lungesc si mai mult decat am facut-o deja, la sfarsitul filmului majoritatea din sala comentau negativ. Comentau negativ exact cum ar comenta mama si tata despre un om care merge pe strada cu trotineta. Ceva de genul: Baaaa, mai bine mergeam la 2012 sau la Transformers sau la un film unde sa vada frate omu ceva !

Eu sunt foarte pretentios la filme. Iar la filme romanesti sunt si mai pretentios, tinand cont de faptul ca nu prea cunosc filme bune romanesti. Sunt cateva, dar putine. Si cum am spus, nu ma iau dupa criticile altora. DAR, "Eu cand vreau sa flueir, fluier" mi se pare un film exceptional de bun.

Nu-mi place la el ca se injura inutil, ca in orice film romanesc. E normal sa se injure, dar se poate face asta si cu cap. Si mai sunt cateva faze care nu ar avea cum sa fie reale. Sunt prea naive. Si nu-mi place calitatea filmarii.
DAR ignorand astea, actorii au fost superbi, filmul a fost regizat perfect, si cine a scris povestea initiala merita multe laude. Mi-a placut si am trait fiecare secunda din film. Si chiar oamenii din sala de cinematograf au fost mai OK decat la alte filme. Imi place si melodia de la sfarsitul filmului si imi place mult si sfarsitul. Foarte mult imi place.

Bravo dragelor si dragilor (expresie imprumutata de la Dobro) care ati lucrat la acest film. Bravo !

Pe viitor, voi astia care faceti filme, incercati sa nu mai puneti injuraturi sau sa aratati scene sexuale doar ca sa umpleti nevoia retarzilor de a consuma asa ceva. Asta nu are legatura mare cu filmul. Este doar o dorinta de-ale mele apropo de filmele romanesti.

luni, 12 aprilie 2010

La multi ani, masinuta mea !

Ieri, 11 Aprilie 2010, masinuta mea a implinit UN anisor de cand este in posesia mea.
Ea saracuta are peste patru anisori, fiind nascuta pe la inceputul anului 2006.

Dupa un an de zile in care am fost fericitul sau posesor si conducator, pot spune urmatoarele:

1. Imi place mult cum arata, desi este model din 1998-1999, desi are zgarieturi si in exterior si in interior si nu prea am grija de ea

2. Imi place mult cum se conduce

3. Este foarte stabila

4. Are frane foarte bune

5. Consuma mult combustibil

6. Imi satisface una dintre marile mele pasiuni, sofatul

7. Pentru mine este o placere, nu o investitie

Concluzia mea principala este: Este mult mai ieftin sa mergi cu taxiul si sa inchiriezi o masina pentru a pleca in weekend, decat sa ai masina personala.
Chiar daca nu credeti, voi care nu aveti masina, sigur asa e.
Daca pun in calcul pretul de achizitie (platesc lunar 700 de lei si mai am de plata inca patru ani), combustibilul (are motor mic de 1,4 l in 16 valve si consuma multa benzina), asigurarea obligatorie, spalatul, rovigneta, uleiul, lichidul de parbriz, parcarile cu plata, anvelopele (pana acum am cumparat doua anvelope de vara si patru de iarna), ITP-ul care se face la doi ani, o amenda de circulatie pana acum (aveam 72 kph in zona de maxim 50 km/h => 120 de lei platiti in 24 de ore), impozitul, si cheltuielile pentru inmatricularea si cumpararea masinii ... daca pun in calcul toate acestea, va spun eu ca MUUUUUUUUUULT mai ieftin este sa mergi cu taxiul si sa inchiriezi o masina pentru a pleca in weekend.

DAR imi place la nebunie sa conduc si este un mare confort sa nu stai in transpiratia altora in RATB.

Si chiar daca am cumparat-o la nimereala, fara teste, doar dupa feeling-ul pe care mi l-a inspirat cand am vazut-o, am avut noroc cu ea si se comporta bine in continuare. DAR neaparat sa nu faceti ca mine. Daca va cumparati o masina folosita, faceti un test serios, ca este riscul prea mare.

Si intr-un an de zile masinuta mea a vazut mai mult Bucurestiul. Pe langa Bucuresti, a fost plecata la Vama Veche, la Mamaia, la Ceahlau, la Slobozia de mai multe ori, la Slatina si la Azuga. Si a mai fost violata, saracuta, de o duba urata si rea. A durut-o spatele, dar si-a revenit in aproape doua luni.

La multi ani, draga mea masinuta, multa sanatate tie si celor care calatoresc cu tine !

miercuri, 7 aprilie 2010

As scrie

As scrie despre un concert la care am fost si m-am simtit foarte bine, despre post si despre oameni care tin post, despre ce am facut de Paste sau de Pasti, despre deschiderea unui pub irlandez, despre deschiderea unui restaurant italian sau despre sms-urile care se trimit cu ocazia celor doua mari sarbatori crestine.

Despre acestea as avea cate ceva de scris.

Dar bine ca am scris despre ce as scrie, ca sa-mi amintesc mai usor in viitor cand ma voi gandi sa si scriu.

sâmbătă, 27 martie 2010

Sorini

Eu am doua carti din colectia Penguin cumparate acum cativa ani de la targul de carte Gaudeamus: "The Great Gatsby" si "The Picture of Dorian Gray" si pe ambele le-am imprumutat cuiva. "The Picture of Dorian Gray" am impreumutat-o lui Sorin si "The Great Gatsby" Sorinei. Deci Sorina si Sorin imi citesc mie cartile acum.

joi, 18 martie 2010

Staring at the sun

Cand am iesit din bloc dimineata, m-a lovit un val de lumina calda. Si cum inaintam, incercand sa ma acomodez cu atata lumina, niste pasarele cantau fericite provocandu-mi un mare zambet tamp. Da, domn'le, vine primavara, vine !

Recunosc ca mie imi placea zapada si mi-a placut foarte mult iarna asta si ca a nins destul de mult, spre deosebire de majoritatea celorlalti, care au injurat mult. Eu nu am avut nici-o problema cu iarna. Nu mi-a provocat nici-un prejudiciu in afara de intretinerea mare. Cauciucurile mele de iarna s-au dovedit a fi foarte eficiente permitandu-mi sa fac tot ce am vrut. Sunt Kleber Krisalp HP2 185/65/R15, Kleber fiind un frate mai mic si mai ieftin al Michelin-ului. Le recomand cu incredere. Intr-un test, au iesit pe locul al doilea pentru dimensiunea 185/65/R14. Iar cei care cred ca nu este nevoie de cauciucuri de iarna se inseala foarte mult. Este o diferenta enorma.

Si as fi vrut sa mai prind o zi de schi ! Foarte mult as fi vrut. Dar vine primavara si asta nu poate decat sa ma bucure. Trebuie sa-mi promit ca in weekend-ul care vine voi face putin sport. Trebuie.

Si inainte sa intru in bloc la serviciu m-am uitat spre soare... si am ramas asa
staring at the sun !

vineri, 12 martie 2010

S-a schimbat ceva la mine

Mie imi place ca imi schimb anumite gusturi si pareri in timp. Daca toata viata mi-ar placea piureul si mi-ar displacea ardeii grasi sau daca toata viata as fi PNL-ist, ar fi o limitare si plictisitor.

Ieri si azi am avut cateva discutii cu diferiti oameni si mi-am schimbat o parere. Imi place mult de tot cand am conversatii cu oameni care imi schimba o parere. Dar parerea pe care o aveam eu, nu o aveam pentru ca am studiat problema si am ajuns eu la concluzia respectiva. Ci pentru ca nu ma interesase subiectul.

Este vorba despre zodii. Uram cand oamenii ma intrebau pe mine sau pe altcineva despre zodie pentru a stabili o compatibilitate sau ceva de genul asta. Reflectand putin problema, mi-am dat seama ca au dreptate. Bine... nu sa cataloghezi un om in functie de zodie, dar iti poti explica anumite trasaturi.

Eu sunt LEU ! Imi place ca sunt leu, bineinteles.

In continuare nu suport horoscopul si mi se pare in continuare o idiotenie sa citesti asa ceva.

Acum mai multi ani am citit caracteristicile LEU-lui dintr-o carte foarte veche gasita pe la tara. O carte de peste 100 de ani, despre care nu stiu ce s-a intamplat cu ea. Caracteristicile acelea m-au impresionat foarte mult. Era ca si cum eram la un psiholog si imi spunea ce observa la mine. Atunci mi-am pus prima oara problema. Si ieri a doua oara. Azi dovedeste ca a treia oara e cu noroc.

De azi cred in zodii :P !

joi, 11 martie 2010

Urasc I

Urasc sa vad ca un om are mai multe telefoane, pentru a avea minute sau tarife mai bune in anumite retele, dar nu are credit pe cartela nici sa dea bip !

Am vazut multe specimene. Dar cel mai tare exemplu a fost acum o saptamana cand, in autobuz, am vazut un om care avea trei telefoane foarte smechere TOATE TREI. Si a vorbit vreo 40 de minute continuu. Si-a sunat multi membrii ai familiei sa le spune despre operatia unui anumit membru. Suna lumea in functie de reteaua din care faceau parte ei. El avea Vodafone, Orange si Cosmote. Problema a aparut in momentul in care a trebuit sa sune pe cineva care era parca pe Zapp. Atunci i-a dat doar BIP. Sau BEEP. Si a asteptat sa fie sunat, exact ce s-a si intamplat peste un scurt timp.

duminică, 28 februarie 2010

Au trecut ani ... au trecut ani ... si viata s-a schimbat

Acum sase ani, eram cu ea.

Eram cu ea in parcul Garii de Nord. Era inceput de primavara, cald, verde, soare, jeg si jegosi. Dar noi ii ignoram. Ii ignoram ca ne era bine cu noi doi insine. Nu ne mai saturam unul de celalalt. Sau ... asa imi amintesc eu acum.

La un moment dat, nu mai stiu exact caruia dintre noi, ne-a traznit o idee. Hai sa ne promitem ca peste ani si ani, indiferent ce se va intampla cu noi, sa ne intalnim acolo. Cand ? In Duminica dinainte de 1 Martie. Peste cati ani ? Peste zece ? Nu, e prea mult. Hai in 2010 ! Da, da, da ... 2010 inseamna ... peste sase ani. Perfect !!! Peste sase ani poate vom fi impreuna :). Sau poate nu vom fi si vom avea fiecare familiile noastre, copii ... Wow ... Vom fii batrani !

Si ce vor spune viitorii nostri soti ? Vor intelege ei ca trebuie sa ne intalnim, pentru ca ACUM ne-a venit aceasta idee ? Nu stiu. Si daca vom fii in tari diferite ? Voi inchiria un elicopter si voi veni sigur.

Dar la ce ora ? La 10:00. De ce ? Ca e o ora buna si daca esti in alt colt al tarii sa ajungi in dimineata aia si daca esti in alta tara, poti veni de sambata eventual.

Super ! Deci: In 2010, in Duminica dinainte de 1 Martie, la ora 10:00, ne vedem in parcul Garii de Nord. Mai, eu sigur vin. Si eu.

Pe 28 Februarie 2010 ar trebui sa se intample aceasta intalnire. Atunci mi se pareau o gramada de ani. Ca va trece o vesnicie pana va veni data acelei intalniri. Si totusi, a venit. Mi-ar placea foarte mult sa ne tinem de aceasta promisiune pe care ne-am facut-o. Mai ales ca am avea destule despre care sa vorbim si mai ales ca mie mereu imi va face placere sa-mi tin aproape persoanele care au insemnat ceva pentru mine la un moment dat.

Dar nu ne vom intalni. Ea nu mai este in Romania si nu-si permite elicopter. Eu locuiesc in Romania, dar acum vizitez alta tara.

Au trecut ani ... au trecut ani ... si viata s-a schimbat.

miercuri, 24 februarie 2010

Prima zi in Paris

Am ajuns foarte lejer la aeroportul Baneasa, conducandu-ma cu masina mea, prietenul meu, Duma. Ma simteam lejer datorita bagajelor usoare pe care le aveam, dar mai ales datorita noilor mei pantofi sport Salomon luati de la reduceri.

In aeroport m-am intalnit cu cineva cu care nu ma mai vazusem de niste ani. Mergea tot la Paris. A tercut timpul foarte repede. M-am suit in avion. Am mai mers cu avionul doar o data, dus-intors si de ambele dati am stat la geam, putin in spatele aripei. Acum am stat la fel. Acolo imi place mie, sa avd eu ce se intampla cu aripa in timpul zborului.

Vremea era frumoasa in Bucuresti si foarte frumoasa deasupra norilor pana aproape de inceputul de aterizare. Era un soare care nu te lasa deloc sa uiti ca este. Cand am inceput coborarea, a inceput si ploaia. Macar asa, am prins si eu putine turbulente. Ar fi fost prea lin zborul altfel.

Am dat 86 de euro in total pe biletul de avion dus-intors. Si voi fi dat inca 28 de euro pe bilete de autobuz Beauvais - Paris - Beauvais, ca aeroportul este la peste 70 de km de Paris.

De unde m-a lasat autobuzul, m-am indreptat spre metrou. Dar nu inainte de a fi intampinat de o persoana de etnie roma si de nationalitate romana, care a incercat sa ma faca de niste bani, aratandu-mi ca am scapat o verigheta si cum a luat-o el de jos si ca sigur este a mea. Si cand i-am spus ac nu e, a zis ca nici a lui nu e dar ca mi-o lasa mie, bineinteles nu inainte de a-mi cere acolo, simbolic, cativa euro.

Era insistent si jegos si m-a stresat. Dar mi-a trecut repede, ca eram in Paris si era asa frumos.

Am luat metroul, pe care l-am gasit foarte usor fiind zeci de indicatoare. Pe drum spre acsa de bilete, am fost intampinat de o tanti roma cu cativa copii romi care m-au asaltat si mi-au cerut bani. La casa de bilete am fost intrebat CEVA intr-o franceza stalcita. Si eu l-am intrebat zambind: Esti roman ? Si el a spus ca da si a plecat sa intrebe pe altcineva. Pe peron, am fost abordat de o persoana de etnie roma si de cetatenie romana si de sapun neauzind, avand omul nevoie sa stie incotro este o anumita statie. Vrand sa scap repede de el, i-am spus gresit. Mi-a parut rau de asta, dar mi-am dat seama prea tarziu. El m-a luat direct pe romaneste, spre deosebire de ceilalti care s-au prins ca-s roman dupa vreo 5-10 secunde.

Am ajuns la statia de metrou dorita, am facut un ocol inutil prin zona, cautand hotelul, dar intr-un final, l-am gasit. Am mancat, am facut dus, mi-am aranjat hainele si m-am dus la Stefan, prietenul colegei prietenei mele. Am baut o bere cu el, am mai vorbit despre ce a facut el in ultimele zile la Paris si am plecat amandoi sa ne intalnim cu prietenele noastre, care plecau de la serviciul lor temporar in acest oras minunat.

Ne-am intalnit, ne-am pupat si am plecat la o terasa acoperita. Am mancat, am baut, am fumat, am ras,am facut poze, unii au facut pipi ... si apoi am plecat. Am dat pe o bere SAPTE euro. SAPTE. Am stat in fata Notre Damme-ului, ca era inchis si am ascultat un nene cantand la chitara. Am fost si pe la magazine de suveniruri ei mi-am luat si eu ceva. Apoi ne-am plimbat cu bicicletele putin. In Paris sunt biciclete, pe care le poti inchiria si le poti lasa la alt centru de inchiriere. Si plimbarica noastra a costat doar cate un euro de bicicleta.

Apoi, am luat metroul si ne-am dus spre casa. O calatorie costa 1,6 euro sau 11,6 euro zece calatorii. Metroul este foarte rapid.

Atat pentru prima zi.

luni, 22 februarie 2010

Paris

Sa va scriu un banc !
- Cum se numeste o persoana care stie mai multe limbi ?
- Poliglot.
- Cum se numeste o persoana care stie doua limbi ?
- Bilingv.
- Cum se numeste o persoana care stie o singura limba ?
- Francez.

Ena mi-a adus aminte de o faza haioasa din liceu.

Noi am avut multe profesoare de limba franceza in liceu. Noi eram in grupa de incepatori la franceza si nu prea ne interesa aceasta limba straina. Si o domnisoara profesoara se tot stresa cu noi si pe noi nu ne pasiona deloc subiectul. Si la un moment dat, suparata, ne-a intrebat: Mai, dar daca va duceti in Franta, ce spuneti ?
La care, genial, Emi raspunde: Parlez-vous anglais ?

Cand am fost prima oara in Franta, chiar am aplicat aceasta solutie. Chiar daca francezii nu sunt talentati la limbi straine, te poti descurca vorbind englezeste pe ici, pe colo. Si am intrebat un sofer de autobuz daca parleste englezeste si mi-a raspuns: "Un peux". Dupa ce am observat ca nu intelege in engleza ce l-am intrebat, am reusit sa formulez intrebarea: "Ou est la gare S.N.C.F. ?" si mi-a raspuns stalcit in engleza. I-a placut totusi provocarea.

Acum imi pare rau ca nu stiu sa vorbesc frantuzeste. Poate a treia oara cand voi merge voi stii :D. Mi se pare o limba sexi, copilaroasa, romantica ...

Alors, maine plec la Paris, acel celebru oras, legat de atata istorie si arta !
Si sper ca pentru 10 zile sa simt un pic din viata boema pe care au simtit-o si altii pe acolo.

vineri, 19 februarie 2010

Eu

Trebuie sa spun urmatoarele:

- cea mai mare pasiune a mea este muzica;

- cel mai mare regret al meu este ca nu am voce suficient de buna;

- cea mai mare dorinta a mea este sa invat muzica si sa compun.

Transportul in comun

De multi ani am o mare problema cu transportul in comun in sezonul rece.

In multe mijloace de transport in comun este MUUUUUUUUUUUULT prea cald. Omul se imbraca astfel incat sa-i fie bine afara. Si cand intri de la -5 grade Celsius la 25 de grade Celsius, nu prea e placut. Pentru mine este chiar ingrozitor. Ce sa fac ? Sa-mi dau jos hainele ?!?

Bine, romanii in general sunt mai ciudati si vor sa le fie foarte cald. Asta este tot o sechela cauzata de comunism. Si probabil nu exista vreo plangere la RATB impotriva caldurii excesive. Dar promit ca o voi face eu. La anu :D ...

Problema e ca sunt anumite tramvaie sau autobuze in care intradevar este FRIG. Dar sunt atatea probleme in tara asta, incat asta este doar un moft copilaresc al meu.

joi, 11 februarie 2010

Altceva nou

Pe 21 Septembrie 2009 deja incepusem sa am parul mare si mi s-a parut ceva neobisnuit sa ma pieptan. Si de atunci pana ieri nu m-am mai tuns deloc. Dar era deja mult prea mare. Cred ca am avut cel mai mare par din viata mea, exceptand parul pe care l-am avut pe la un an.

Si pentru ca sambata ma duc la nunta, am zis ca a sosit momentul sa renunt la podoaba mea capilara. Imi pare rau ca nu am notat undeva data la care m-am tuns ultima oara. Stiu ca a fost prin vara, dar nu stiu nici in ce luna.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

vineri, 5 februarie 2010

Limba

Limba este un organism viu care se schimba in functie de prostie si de nou.

Liviu Sandulache

Idee mareata pe care o gandesc

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand mananc, fac dus sau stau pe buda, parca-mi salta mintea la tot felul de idei marete, cum imi place mie sa le numesc.

Si cum mancam eu mai devreme in bucatarie la serviciu, m-a traznit un gand. Nu stiu de ce, dar mi-am amintit ca am auzit la un moment dat o stire despre un cuplu celebru. Ei s-au hotarat sa calatoreasca mereu in avioane separate pentru a diminua probabilitatea de a ramane orfani de ambii parinti ai lor copii in cazul in care s-ar intampla ceva rau in timpul zborului.

Unii vor spune ca este o idiotenie aceasta hotarare, dar mie mi se pare extrem de buna. Poate ca daca ar fi vorba despre doi iubiti care nu au copii, ar fi mai rau ca unul sa traiasca cu gandul ca partenerul sau iubit a murit si ca el a ales avionul norocos. Dar din momentul in care ai copii, trebuie sa te gandesti la ei cel mai mult. Chiar si prin aceasta masura extrema ciudata.

Asa ca daca imi voi permite, voi aplica si eu aceasta masura in conditiile in care sotia mea nu ar vrea sa divorteze de mine numai auzind asta !

joi, 4 februarie 2010

Goodbye, my old suit !

A sosit momentul in care trebuie sa-mi privesc vechiul costum si cu lacrimi in ochi sa-i spun ca a imbatranit si ca trebuie sa-l duc la azil.

Toata viata mea am avut un singur costum. L-am cumparat pentru banchetul din clasa a 12-a. M-am dus la Bucuresti si mi-am luat costumul de la magazinul Obor, pantofii de la magazinul Cocor si nu mai tin minte de unde am cumparat cravata si camasa. Le am pe toate si acum. La banchet a fost a doua oara in viata cand am purtat cravata. Mai purtasem o singura data pentru a mi se face o poza de soim in gradinita. Bine ... aia era o cravata mai de jucarie asa.

Eu si colegul meu de clasa, Cristian Unghianu, am fost impreuna la Bucuresti sa-mi cumpar eu costum si restul si el sa-si cumpere cravata. Din greseala mi-au dat alta haina, de alta nuanta decat pantalonii si a trebui si a doua zi sa ma invoiesc la Dirigu' sa ma duc din nou la Bucuresti sa schimb haina. Cristi a uitat sa-si ia cravata cu el la banchet, din cate imi amintesc eu.

Acest cosum l-am purtat pana acum la orice eveniment care necesita o astfel de tinuta. Intre timp, am mai cumparat o pereche de pantofi, o cravata, doua camasi si bineinteles ... am mai largit pantalonii in talie pentru a se conforma tendintei corpului meu de a deveni din ce in ce mai mult reprezentat.

Dar l-am purtat de prea multe ori ! Si pentru ca in acest an voi merge la cel putin doua nunti, am decis sa imi iau un nou costum. Asa ca in zilele urmatoare asta va trebui sa fac.
Aveti chef de mers la cumparaturi ?

Nascut: 2002, decedat: 2010, folosit: 2002 - 2008.

R.I.P.

:(

duminică, 24 ianuarie 2010

Cat m-a costat o zi de schiat

[Sambata, 23 Ianuarie 2010]

Mic dejun:

- conserva de ton: 3,24 lei ;
- jumatate de conserva de porumb: 1,495 lei ;
- patru felii de paine: 0,358 lei ;
- 0,5 litri de apa: 0,535 lei .
(Bucuresti)

Transport pana la Azuga:

- tramvai pana la Bucur Obor: 1,3 lei ;
- metrou pana la Gara de Nord: 0,8 lei ;
- tren accelerat pana la Busteni: 27 de lei ;
(teoretic: 7:30 -> 9:48
practic: 7:40 -> ~11:00)
- microbuz pana la Azuga: 3 lei .
(l-am asteptat 30 de minute)

Urcari cu telegondola:

- cartela cu 60 de puncte: 135 lei ;
(o urcare cu telegondola anuleaza sase puncte; am folosit sase urcari si mi-au ramas patru)
(sase urcari: 81 de lei)
(prima coborare am inceput-o la 12:30
ultima urcare am inceput-o la 16:25)

Pranz:

- colac secuiesc (kurtos): 10 lei ;
(dupa prima coborare)
- 0,5 litri de apa: 3 lei ;
(dupa a treia coborare)

Cina:

- doi mici: 4 lei ;
- mustar: 1 leu ;
- baton de paine: 2lei ;
- doua beri : 10 lei ;
- bacsis: 2 lei ;
(in Busteni)

Transport pana acasa:

- microbuz de la Azuga la Busteni: 3 lei ;
- tren accelerat de la Busteni la Bucuresti: 27 de lei ;
(teoretic: 18:38 -> 21:12
practic: 19:40 -> 22:45)
- metrou de la Gara de Nord la Bucur Obor: 0,8 lei ;
- tramvai de la Bucur Obor la Raul Colentina: 0 .

A doua cina:
- mancare de cartofi: 0 ;
(am gasit-o pe aragaz)
- patru felii de paine: 0,358 lei ;
- 0,5 litri de apa: 0,535 lei .

Total (fara cele patru urcari nefolosite): 182,421 de lei .
Total: 236,421 de lei .

vineri, 15 ianuarie 2010

N-am talent, dar am valoare ?

Cum am mai spus, sunt antitalent la sporturi in general. Nu ma pricep. Sunt varza. Rad si curcile de mine cand ma vad practicand un anumit sport. Am incercat urmatoarele: fotbal, handbal, baschet, tenis de masa, tenis de camp, schi, role, patinaj, inot ... si cam atat imi amintesc acum.

Sa fiu putin mai clar va spun ca am schiat prima oara in februarie sau martie 2000. De atunci am fost aproape in fiecare an la schi, Si totusi schiez fix ca un topor dupa atata vreme. Iarna aceasta va fi aproximativ al 11-lea sezon de schi pentru mine si ma intreb daca voi reusi sa schiez si eu mai frumos. Totusi, nu mi-e frica deloc de cazaturi pe zapada. Chiar imi place sa cad cand schiez.

Sa va povestesc cum am invatat eu sa inot si sa merg pe bicicleta. Eram cu mama si cu verisoara mea Corina in mare pana la varsta de sapte ani, din cate imi amintesc eu. Noi copiii aveam colaci si mama era foarte indrazneata si ne ducea in apa mare, chiar si dincolo de geamandura parca. La un moment dat cand eram in apa adanca, am observat ca mi s-a desumflat colacul ... si totusi eu inotam. Si asa am invatat sa inot. A fost ultima oara cand am purtat colac. Dupa aia am stiut sa inot.
Am fost de foarte foarte foarte multe ori la mare la viata mea ( probabil de aia imi place asa mult muntele ) si nici acum nu stiu sa inot bine. Adica inot, imi place, nu mi-e frica, dar inot urat si ineficient cum fac eu orice sport.

Tot cam pe la varsta aceea sau mai devreme, imi petreceam vacantele la tara unde mergeam toata ziua cu o bicicleta cu doua roti ajutatoare montate in lateral pentru a mentine bicicleta in pozitie aproape verticala. La un moment dat s-a rupt o roata si mergeam doar cu ajutorul celeilalte, dar am observat ca nu prea ma sprijineam de ea. Am demontat ambele roti ajutatoare si am putut sa merg si fara ele. Si asa am invatat sa merg pe bicicleta.

Aseara am fost la patinoar. Am patinat a treia oara. Prima oara a fost acum trei ierni si a doua oara iarna trecuta. Ieri a fost prima oara cand am patinat fara sa ma tin de margine sau de mana/degetul cuiva. Mi-a placut enorm. Dar mi-e foarte frica de cazaturi. Pe role mi-e si mai frica de cazaturi ca e mai nasol sa te lovesti de asfalt decat de gheata. Frica aceasta are radacina in spondilita, boala pe care cu succes bunicul meu i-a daruit-o mostenire tatalui meu si tatal meu nu s-a lasat mai prejos in aceasta traditie de familie. O cazatura in fund sau pe spate imi produce dureri foarte mari. Si asta este pretextul meu pentru frica. Din cauza acestei frici stau foarte incordat, sunt foarte precaut, obosesc repede si evoluez greu.
Solutia ar fi sa patinez cat mai mult, daca tot e sezonul rece.

Talent sigur nu am, dar macar incerc. Si poate in asta consta valoarea :)

Miscarea este extrem de importanta omului, asa ca:
Sa va miscati bine !

marți, 12 ianuarie 2010

Lectie de viata

Din cand in cand, acest partener al nostru numit viata, ne mai ofera cate o lectie de ... viata.
Mie mi-a aratat de multe ori ca nu am pretuit suficient de mult ceea ce aveam si dupa ce nu am mai avut acel ceva, am realizat cate de important era.

Si de curand a tinut mortis sa-mi mai arate o data. Acum cateva zile mi s-a furat oglinda de la masina. Oglinda din stanga, adica aia cea mai importanta. A fost foarte obositor sa conduc fara ea.

Azi mi-am cumparat alta oglinda si mi-e asa de drag sa ma uit la oglinda ... stand frumos la locul ei, reglandu-se electric exact asa cum vreau eu, incalzindu-se pentru a-mi asigura MIE o vizibilitate cat mai buna, aparandu-ma de relele de pe sosea ...

Ce frumoasa este noua mea oglinda !